Valeria Morosan. «Rugul toamnei»

Декабрь 6, 2017
Автор: Valeria Morosan

**

Rugul toamnei se aprinde în pădurea de stejar.

Ochii tăi, cei grei de patimi, de o vreme ard mocnit,

Frunze galbene-mpresoară coama vântului hoinar,

Ochii mei, frumoși odată, gândurile i-au umbrit.

Ochii tăi cei grei de patimi, de o vreme ard mocnit…

Trec cocoare rătăcite spre al zărilor hotar,

Ochii mei, frumoși odată, gândurile i-au umbrit,

Altă toamnă se jertfește pe al timpului altar.

Trec cocoare rătăcite spre al zărilor hotar…

Ochii tăi sunt plini de umbre, când privesc spre asfințit,

Altă toamnă se jertfește pe al timpului altar,

Ochii mei ascund sub pleoape chipul tău cel mult iubit.

Ochii tăi sunt plini de umbre, când privesc spre asfințit…

Păsările cântătoare părăsesc frunzișul rar,

Ochii mei ascund sub pleoape chipul tău cel mult iubit,

Rugul toamnei se aprinde în pădurea de stejar.

Комментарии 0

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован.