Maria-Magdalena Stan. «Dă timpul înapoi …»

***

Tristan and Isolt by Rogelio de Egusquiza, 1910 (detail)

Frânturi  de  stele  am  să-ţi  dăruiesc

Şi-atunci  când  o  să  strângi  de  una-ntreagă ,

Să  înţelegi  c-am  vrut  doar  să  te  cuceresc

Să  contopesc  iubirea  ce  pe  noi  ne  leagă .

Pe  mândra  lună  am  zdrenţuit-o  pe  la  margini

Să  poţi  păşi  în  drumul  către  mine ,

De  ochii  lumii  să  ne-ascundem  în  paragini

Sau  să  ne-mbrăţişăm  înfriguraţi  într-o  genune .

Cu  marea  într-o  noapte  la  taifas  am  stat

Rugând-o  să  te-mbie  cu  cântecul  de  iele ,

Să  te  ademenească  cu  al  ei  oftat

La  malu-i  să  te  prind  în  mrejele  mele .

Pe  soare  l-am  rugat  inima-ţi  s-o-ncălzească

Ca  să  simţi  sentimente  ce  nu  le-ai  mai  trăit ,

Pe-altarul  vieţii  iubirea  s-o  trezească

Şi  s-o  sădească  în  trupu-ţi  istovit .

Inima  ta  năvalnic  să-nceapă  iar  să  bată

Flămândă  de  iubire  din  nou  te  voi  primi ,

Dă  timpul  înapoi  să  mai  trăim  o  dată

Dragostea  efemeră … Hai , nu  te-mpotrivi !