***
Tristan and Isolt by Rogelio de Egusquiza, 1910 (detail)
Frânturi de stele am să-ţi dăruiesc
Şi-atunci când o să strângi de una-ntreagă ,
Să înţelegi c-am vrut doar să te cuceresc
Să contopesc iubirea ce pe noi ne leagă .
Pe mândra lună am zdrenţuit-o pe la margini
Să poţi păşi în drumul către mine ,
De ochii lumii să ne-ascundem în paragini
Sau să ne-mbrăţişăm înfriguraţi într-o genune .
Cu marea într-o noapte la taifas am stat
Rugând-o să te-mbie cu cântecul de iele ,
Să te ademenească cu al ei oftat
La malu-i să te prind în mrejele mele .
Pe soare l-am rugat inima-ţi s-o-ncălzească
Ca să simţi sentimente ce nu le-ai mai trăit ,
Pe-altarul vieţii iubirea s-o trezească
Şi s-o sădească în trupu-ţi istovit .
Inima ta năvalnic să-nceapă iar să bată
Flămândă de iubire din nou te voi primi ,
Dă timpul înapoi să mai trăim o dată
Dragostea efemeră … Hai , nu te-mpotrivi !
Foarte frumos! Felicitari!
Superb! Felicitari!