***
Eram femeia ce plângea ades
Şi rătăcea prin parcuri destrămate
Iar tainele mi-acopereau funest
Luciul de jad al rochiei bacante.
Sedusă de orgii, sfârşită-n tină
Cu farmece amare şi târzii
Pe gleznele murdare de rugină
Îmi atârnasem frunze ivorii.
În păr o ofilită crizantemă
Cocota inocentă la un bal
Cu unduiri de amantă bizantină
Şi genele vopsite-n verde pal.
***
Комментарии 0