***
dacã noi n-am vorbit,
iatã, s-a dezlegat gura zãvodului iernii.
prin oraş vor trece stihii
îmbrãcate sumar,
vorbitorii de rãu
vor cleveti, vor cleveti,
apoi vor renunƫa,
fãcând gaurã-n cer
şi lacrimã în zãpadã.
iaz din peştii amorƫiƫi
va îneca râvnita, a câta oarã,
întâlnita dorinƫã.
asemenea nouã,
omul de zãpadã
va primi un gol drept inimã
şi nu se va mai teme.
iarna va fi doar o aberaƫie
a unui pseudosistem circulator
cu buget redus.
la primavarã promit cã te voi recunoaşte
dupã unghia verde
cu care vei râcâi în carnea zãpezii
pânã la descoperire.
fie-ne de ajutor
pauza dintre douã
înnebunitoare clipe de rãmas
fierbinte sub epiderma gheƫii.
Superb!
Poezie-metaforă!Felicitări, Luminița!
placut, votat.
Felicitari!
Frumos, Luminiţa!