***

pe câmpul de luptă
înaintez cu inima la vedere
prin tranșeele memoriei
în acest război de eliberare
nu mi-e străin zgomotul puștii
nici degetul hotărât al lunetistului care mă țintește
cu ochii fiecărui trecător
aș putea să mă declar învingătoare
tatuându-mi câte un crin pe fiecare urmă de glonț
dar n-aș supraviețui nopților când
același șobolan vine să-mi roadă înfometat
rana deschisă în piept
până și cuiele grenadelor cad prizoniere
și mi-e sete iubite ca-n vremea holerei
minunat poem! felicitări călduroase!
Supercalifragilistic! You are still alive when you lose it all and you got nothing because actually you got poetry
frumos și dramatic. felicitari!
Felicitări!
Cpasiva, Carmen !!! TE VOTEZ !!!
Felicitari, Carmen!! Inca un poem emotionant!! Mult noroc!!
baftă
baftă
foarte frumos poem! felicitări!
Da !!!