Carmen Secere. «Nostalgie laică»

***

…mimetismul fad al frunzei 

recompune grafica anotimpului

într-un oraş fără ore exacte 

realitatea striveşte sensuri 

lumina furişându-se printre crăpături 

cade perpendicular doar pe distanţele 

raportate la doi 
conversaţiile despre vis 

nu modifică genetica 
moartea 

rămâne o simplă noţiune 

chiar şi-n ultima zi de viaţă 

aşteptăm în continuare 

poate se va face septembrie într-o zi 

pe toate străzile astea fără nicio toamnă