Ți-ai acoperit ochii cu o
cortină
în timp ce îmi spuneai că
totul e zadarnic
apoi mi-ai privit corpul cu
lupa,
rece și uniform
sufletul lejer s-a întins la
uscat, nu mai avea ce pierde
am venit la tine ca la un om
cu armură încercând
să-mi acopăr și eu măcar
picioarele
pentru că am descoperit
numărul 777 se ridica
vremelnic dintre așternuturi
sunt o stripteuză
începătoare, o femeie
defectă agățând cu tocurile
cui
gândurile altora, ale tale nu
sunt o fumătoare pasivă,
o sadică vișinie
devoratoare de povești
violente ușa scârțâie, la ce bun.
Irina Lazar, Romania, București
Beautiful, daunting poetry…
big like for this poem and i wish you luck!
Esti foarte talentata! Succes!
Un poem foarte frumos!
Superbă
forta tristetii
сила печали
très touchant… bravo, Irina! 🙂
Frumos!:)
Foarte frumos! Felicitări! Succes!
успех, мой дорогой друг!
Suferințele oropsitelor sorții, o temă mult prea ocolită de pudici. Faină!
Am abordat-o și eu…Viața, alături.
It is a very beautiful poetry.
Succes mare cu fripteoza !!!!
Sensibil, frumos şi realistic !!!
Bravo Irina!
.